LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006 a Securităţii şi sănătăţii în muncă

CAPITOLUL IV

Obligaţiile lucrătorilor

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu

pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului,

astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât

propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile

sale în timpul procesului de muncă.

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22,

lucrătorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să

îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau

înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,

aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste

dispozitive;

 

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de

muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi

sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului

accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar,

pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii

de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii

desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi

condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul

său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la

procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

LEGEA nr.477 din 2004 privind Codul de conduită a personalului contractual

din autoritățile și instituțiile publice

Capitolul II - Norme generale de conduita profesionala a personalului contractual

Art. 7. - Loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice

(1) Personalul contractual are obligatia de a apara cu loialitate prestigiul autoritatii sau

institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si de a se abtine de la orice

act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

(2) Angajatilor contractuali le este interzis:

a) sa exprime in public aprecieri neconforme cu realitatea in legatura cu activitatea

autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu politicile si

strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

b) sa faca aprecieri in legatura cu litigiile aflate in curs de solutionare si in care

autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea are calitatea de parte,

daca nu sunt abilitati in acest sens;

c) sa dezvaluie informatii care nu au caracter public, in alte conditii decat cele prevazute

de lege;

d) sa dezvaluie informatiile la care au acces in exercitarea functiei, daca aceasta

dezvaluire este de natura sa atraga avantaje necuvenite ori sa prejudicieze imaginea sau

drepturile institutiei ori ale unor functionari publici sau angajati contractuali, precum si

ale persoanelor fizice sau juridice;

e) sa acorde asistenta si consultanta persoanelor fizice sau juridice, in vederea

promovarii de actiuni juridice ori de alta natura impotriva statului sau autoritatii ori

institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

(3) Prevederile alin. (2) lit. a)-d) se aplica si dupa incetarea raportului de munca, pentru

o perioada de 2 ani, daca dispozitiile din legi speciale nu prevad alte termene.

(4) Prevederile prezentului cod de conduita nu pot fi interpretate ca o derogare de la

obligatia legala a personalului contractual de a furniza informatii de interes public celor

interesati, in conditiile legii.

LEGEA nr. 53 din 2003 – Codul muncii

CAPITOLUL II: Răspunderea disciplinară

Art. 247

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii,

sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere

disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau

inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,

regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă

aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Art. 248

(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul

săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus

retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă

de 1-3 luni cu 5-10%;

e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt

regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

(3) Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă

salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor

disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.

Art. 249

(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

Art. 250

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii

disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;

b) gradul de vinovăţie a salariatului;

c) consecinţele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a salariatului;

e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251

(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin.

(1) lit. a) , nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris

de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul,

data, ora şi locul întrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un

motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării

disciplinare prealabile.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină

toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate

probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea

sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Art. 252

(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă

scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea

abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual

de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării

disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3) , nu

a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data

emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al

primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente

în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

CURĂȚAREA ȘI DEZINFECȚIA

Desprăfuirea pereţilor, corpurilor de iluminat şi jaluzelelor

- se desprăfuiesc plafoanele şi corpurile de iluminat cu perii circulare;

- se desprăfuiesc pereţii cu perii din PVC cu coadă;

- se desprăfuiesc jaluzelele cu perii circulare;

- se realizează cu ajutorul periilor circulare din: PVC sau nylon.

Curăţarea prizelor si a întrerupătoarelor

- curăţarea prizelor şi a întrerupătoarelor se realizează cu ajutorul lavetelor uscate.

Curăţarea caloriferelor

- constă în desprăfuirea acestuia cu un penson cu coadă curbată, urmată de spălarea cu apă şi

detergent, preparată conform indicaţiilor producătorului.

Curăţarea geamurilor

- se şterg ori de câte ori este nevoie şi se spală cel puţin odată pe săptămână (în deosebi în cazul

cantinei şi a spaţiilor igenico-sanitare);

- se spală cu soluţii speciale (degresante şi anticalcar), iar apoi se şterg cu o lavetă uscată (pentru

a nu lăsa urme pe suprafaţa curăţată).

Ștergerea mobilierului și a tâmplăriei

- se şterg ori de câte ori este nevoie şi se spală cel puţin odată pe săptămână (în deosebi în

zona spaţiilor igienico-sanitare);

- se şterge praful;

- se curăţă cu produse specifice, funcţie de materialul din care acesteasunt confecţionate (în

deosebi mânerele).

Curăţarea mochetelor si a covoarelor

- se aspiră (cu ajutorul aspiratoarelor) sau se scutură manual;

- se spălă cu o perie (şamponare umedă, urmată de spălarea propiu-zisă şi limpezire);

- se lasă să se usuce cât este nevoie.

Igienizarea pardoselilor (mozaic, linoleum, gresie, parchet) presupune parcurgerea următoarelor

etape:

A. Curăţarea

- se realizează zilnic şi ori de câte ori este nevoie;

- se execută după regula generală, respectiv de la tavan, spre podea, de la zonele cu operaţii

salubre, la cele cu operaţii insalubre;

- constă în: îndepărtarea păianjenilor, măturare, ştergerea prafului, şi evacuarea gunoiului;

- măturarea se realizează cu o mătură din sorg sau plastic, umezită.

B. Spălarea cu detergenţi

- se realizează cu apă fierbinte şi detergent (diluţie conform indicaţiilor producătorului).

C. Dezinfecţia

- se efectuează zilnic cu o soluţie formată din apă şi produse pe bază de clor (conform indicaţiilor

producătorului);

D. Clătirea

- se realizează cu apă caldă curată, imediat după dezinfecţie.

E. Uscarea

- se realizează prin ventilaţie naturală.

F. Dezinsecţia şi deratizarea

- se realizează ori de câte ori este cazul;

- se efectuează numai de personal autorizat, folosind numai dispozitive de capturat dăunători

autorizate de Ministerul Sănătăţii.

Igienizarea obiectelor sanitare presupune

A. Curăţarea zilnică a gresiei, faianţei şi a obiectelor sanitare;

B. Îndepărtarea de pe suprafeţe a depunerilor de murdărie (cu ajutorul bureţilor abrazivi, a prafului de

curaţat şi a detartrantului);

C. Dezinfecţia cu soluţii speciale pentru distrugerea microflorei;

D. Îndepărtarea eventualelor urme de substanţe chimice de spălare şi dezinfectare folosite anterior

(clătirea suprafeţelor cu apă caldă);

E. Ştergerea suprafeţelor.

Colectarea selectivă şi evacuarea deşeurilor

- colectarea deşeurilor se realizează selectiv, în saci de plastic, şi se evacuează în locurile special

amenajate din incinta școlii;

- recipienţii se spală şi se dezinfectează după golire;

- deşeurile din hârtie şi plastic sunt colectate, în vederea reciclării lor, în pubele speciale.

Efectuarea curăţeniei spaţiului exterior aferent

Măturarea trotuarelor şi aleilor

- se efectuează cu o mătură sorg sau plastic;

- se strânge gunoiul şi se evacuează la pubelă.

Curăţirea spaţiilor verzi aferente

- gunoaiele de dimensiuni mari se colectează manual, în saci de plastic, iar apoi sunt depozitate

la pubelă);

- se strâng crengile rezultate de la tunderea gardul viu ori de câte ori este nevoie;

- se greblează spaţiul verde ori de câte ori este nevoie;

- se mătură cu mătură de sorg sau plastic;

- se văruiesc copacii de două ori pe an (primăvara).

CURATENIA

Prin curatenie se intelege indepartarea mecanica a murdariei de pe obiecte, suprafete si

corpul uman efectuarea corecta a curateniei duce la distrugerea microbilor in proportie de 95%

ETAPELE CURATENIEI:

1. Indepartarea gunoiului

2. Umezirea suprafetelor

3. Spalarea propriuzisa

4. Clatirea

5. Dezinfectarea

6. Clatirea dupa dezinfectare

7. Uscare

Rezidurile trebuie colectate in recipienti cu capac si cu pedala captusiti cu saci de plastic.

Recipientele nu se pastreaza in locurile unde sunt alimente. Periodic se golesc in boxele de gunoi

si dupa golire vor fi curatati si dezinfectati.

METODE FOLOSITE PENTRU CURATENIE:

1. Aspirare (se poate folosi acolo unde apa poate deteriora suprafetele)

2. Maturare

3. Stergere, numai stergere umeda

4. Spalare

5. Metode mixte

CURATENIA POATE FI:

1. Generala - lunar sau saptamanal in functie de tipul incaperilor

2. Curenta - zilnic dupa program

3. Permanenta - ori de cate ori e nevoie

Persoana care face curatenie trebuie sa aiba echipament de protectie si examenele

medicale efectuate la zi..

DEZINFECTIA

Metoda prin carese distrug germeni situati in mediul exterior pe diferite obiecte in apa,

alimente,pe tegumente, pe suprafete si in diferite spatii. Efectuarea corecta a dezinfectiei duce

la distrugerea microbilor in proportie de 99.9%.

Dezinfectia este de doua feluri:

 dezifectia preventiva(profilactica) - se aplica pentru prevenirea unei infectii, zilnic

după curățenie

 dezinfectia de combatere - se aplica pentru stoparea infectiei deja prezente și se

poate efectua prin metode fizice și chimice

Metode fizice:

- fierberea(minim 30 min), dezinfectia apei, alimentelor, hainelor de proba, obiecte

care rezista la fierbere

- razele ultraviolete, dezinfectarea suprafetelor si a incaperilor;

Metode chimice

- germenii se distrug cu ajutorul unor substante chimice numite dezinfectanti.

Clorura de var este o pulberealba, foarte instabila, coroziva(ataca metalul), se pastreaza ferită

de lumina si de umezeala, clor activ 25%: sub forma de solutie si sub formade pulbere.

Concentratii folosite:

 1-2% petru dezinfectia suprafetelor si dezinfectia obiectelor

 5-10% grupuri sanitare, recipienti de gunoi.

Cloramina - este mai stabila decat varul cloros, nu e asa de toxic, se pastreaza ferit de lumina

si de umezeala. Se foloseste sub forma desolutie sau pulbere. Concentratia in clor activ 25%.

 cloramina 0.5% se foloseste pentru dezinfectia mainilor

 cloranima 1-2% la dezinfectia suprafetelor si obiectelor

 cloranima 5-10% dezinfectia grupurilor sanitare si recipientilor de gunoi.

Prepararea solutiilor:

 solutia de cloramina 0.5%=20g cloramina/1l apa

 solutia de var cloros 0.1%=40g/1l apa

 solutia de var cloros 0.5%=200g/1l apa

Soluțiile sunt valabile 12h, timpul de contact e de 10-20min.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

PENTRU ÎNGRIJITOARE DE CURĂȚENIE

 Personalul muncitor angajat în funcţia de îngrijitor are următoarele obligaţii:

a) în activităţile care necesită utilizarea detergenţilor se vor utiliza mănuşile de

protecţie şi halatul de protecţie;

b) atunci când se folosesc detergenţi toxici (curăţarea grupurilor sanitare, WC,

etc.) se va folosi obligatoriu masca de protecţie din tifon pentru protejarea

căilor respiratorii;

c) când activitatea necesită folosirea unei scări (activităţi de spălat geamuri),

personalul executant va fi asistat şi de o a doua persoană, care va asigura scara

(dacă aceasta nu este dublă)

 În situaţii deosebite, angajatorul va asigura materialele, precum şi echipamentul de

protecţie adecvat, necesar desfăşurării activităţilor.

 În cazul în care este necesară utilizarea aspiratoarelor electrice de praf, se vor respecta

următoarele reguli:

a) este interzis cu desăvârşire folosirea aspiratoarelor cu mâinile ude (pericol de

electrocutare);

b) înainte de punerea în funcţiune a aspiratorului, se va verifica integritatea

cordonului de alimentare şi a ştecher-ului de conectare;

c) este interzisă conectarea aspiratorului la prize defecte;

d) este interzisă folosirea improvizaţiilor (cordoane de alimentare înnădite sau

cu izolaţia deteriorată, lipsă ştecher, etc.);

e) este interzisă intervenţia personalului îngrijitor pentru remedierea

eventualelor defecţiuni ale aspiratorului. Remedierea eventualelor defecţiuni se

va face numai de către personal calificat.

 Pentru evitarea alunecărilor pe pardoseli se va folosi numai încălţăminte adecvată, iar

în cazul în care executantul nu dispune de aceasta, se va solicita punerea la dispoziţie

de către angajator;

 Pulverizarea insecticidelor inflamabile se efectuează la lumina zilei şi numai după

întreruperea de la tabloul de alimentare a reţelei electrice existente în încăperile

respective şi după înlăturarea altor surse de foc sau scântei.

 Păstrarea materialelor inflamabile, a cârpelor de şters din bumbac îmbibate cu ulei, lac,

ceară şi altele similare, se face în încăperi special destinate şi amenajate corespunzător.

Materialele textile folosite pentru curăţenie care sunt îmbibate cu substanţe

combustibile (ulei, ceară, lacuri etc.), se colecteaza în cutii metalice prevăzute cu capace

şi se evacuează la sfârşitul zilei de lucru în locuri stabilite pentru aceasta, fără pericol

de incendiu.

Share